ÎNCADRÁRE, încadrări, s.f. Acţiunea de a (se) încadra. – V. încadra.

ÎNCADRÁRE s. 1. v. înrămare. 2. v. angajare. 3. v. angajare.

încadráre s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. încadrării; pl. încadrări

ÎNCADRÁRE s.f. Acţiunea de a (se) încadra şi rezultatul ei; punere, aşezare într-un anumit cadru, într-o anumită dispoziţie etc. [< încadra].