ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca pentru a călători în orice fel de mijloc de transport. – Din fr. embarquer.

A se îmbarca ≠ a debarca

A se îmbarca ≠ a debarca

îmbarcá vb., ind. prez. 1 sg. îmbárc, 3 sg. şi pl. îmbárcă

A SE ÎMBARCÁ mă îmbárc intranz. A se urca în calitate de călător într-un vehicul (mai ales într-o navă). /<fr. embarquer

A ÎMBARCÁ îmbárc tranz. 1) (persoane) A face să se îmbarce. 2) A pune sau a lua la bordul unui vehicul (mai ales al unei nave). ~ mărfuri pe vapor. /<fr. embarquer

ÎMBARCÁ vb. I. A (se) urca pentru călătorie, pentru transport, într-o navă (mai ales maritimă), într-un vehicul. \ (Fig.) A se îngaja împreună (cu) într-o acţiune.

îmbârcá, îmbấrc, vb. I (reg.) a ajuta pe cineva să se suie.

îmbârcá, îmbấrc, vb. I (reg.) a ajuta pe cineva să se suie.

ÎMBARCÁ vb.I. 1. tr., refl. A (se) urca pe o navă; (p. ext.) a (se) urca într-un tren, într-un vehicul pentru o călătorie mai îndelungată. 2. tr. A încărca o navă. [P.i. îmbárc, 3,6 -că. [< fr. embarquer].