ÎMBRĂŢIŞÁ, îmbrăţişez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănţui cu braţele, a (se) strânge în braţe (în semn de afecţiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părţile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-şi însuşi o idee, o doctrină, o concepţie. ♦ A se consacra unei profesiuni. ♦ A cuprinde, a conţine. [Var.: (reg.) îmbrăţoşá vb. I] – În + brăţiş (reg.).

ÎMBRĂŢIŞÁ vb. v. adopta, cuprinde, însuşi, primi, prinde, vedea.

ÎMBRĂŢIŞÁ vb. 1. a (se) cuprinde, a (se) înlănţui, a (se) prinde. (Se ~ de mijloc.) 2. a strânge. (A ~t fata.)

îmbrăţişá vb., ind. prez. 1 sg. îmbrăţişéz, 1 pl. îmbrăţişăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbrăţişéze; ger. îmbrăţişând

A SE ÎMBRĂŢIŞ//Á mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de strângeri în braţe (unul cu altul); a se cuprinde. /în + brăţiş (braţ)

A ÎMBRĂŢIŞ//Á ~éz tranz. 1) A înconjura cu braţele (pentru a-şi demonstra dragostea sau afecţiunea); a strânge în braţe; a cuprinde. 2) fig. (idei, doctrine, teme) A decide să urmeze, acceptând ca bun. 3) fig. (profesii, ocupaţii) A alege drept domeniu de activitate permanentă. 4) fig. (despre lucruri) A conţine în sfera sa (în mod global). Romanul acesta ~ează o multitudine de probleme. 5) fig. A cuprinde dintr-o privire. /în + brăţiş (braţ)