ÎMPĂIENJENÍRE s.f. Acţiunea de a (se) împăienjeni şi rezultatul ei; fig. tulburare, înceţoşare a vederii. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăiejeníre, împăinjeníre s.f.] V. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍRE s. înceţoşare, păienjenire, tulbu-rare, voalare, (prin Transilv. şi Ban.) preveşteală. (ă vederii, a privirii.)

împăienjeníre s. f. (sil. -ien-), g.-d. art. împăienjenírii