ÎMPĂRŢEÁLĂ, împărţeli, s.f. Faptul de a împărţi ceva. ♦ Spec. (Jur.) Împărţire a unor bunuri prin acord între părţi sau prin lege; partaj. – Împărţi + suf. -eală.

ÎMPĂRŢEÁLĂ s. 1. v. împărţire. 2. v. partaj.

împărţeálă s. f., g.-d. art. împărţélii; pl. împărţéli