ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner).

ÎMPĂUNÁ vb. v. îngâmfa.

împăuná vb. (sil. -pă-u-), ind. prez. 1 sg. împăunéz, 3 sg. şi pl. împăuneáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. împăunéze

A SE ÎMPĂUN//Á mă ~éz intranz. 1) A deveni (foarte) fudul (ca un păun); a se înfumura; a se îngâmfa. ~ cu succesele altuia. 2) A-şi da importanţă; a se umfla în pene; a se semeţi; a se înfumura; a se îngâmfa. [Sil. -pă-u-] /în + păun