ÎMPRUMÚT, împrumuturi, s.n. 1. Faptul de a (se) împrumuta; (concr.) obiect sau sumă de bani împrumutată. ♢ Loc. adj. De împrumut = care este împrumutat. ♢ Expr. A fi ca de împrumut sau apărea de împrumut = a nu i se potrivi cuiva. ♢ Loc. vb. A da (sau a lua) cu împrumut = a împrumuta (1). 2. Cuvânt, construcţie lexicală etc. luată din altă limbă. Împrumut lingvistic. – Lat. in promutuum.

ÎMPRUMÚT s. (FIN.) credit. (Ce ~ i-a acordat?)

împrumút s. n., pl. împrumúturi

ÎMPRUMÚT ~uri n. 1) v. A ÎMPRUMUTA. ♢ ~ de stat atragere în bugetul statului a resurselor financiare particulare prin emiterea şi repartizarea unor hârtii de valoare (obligaţii). De ~ a) care este împrumutat; b) care nu se potriveşte bine cuiva. A da (sau a lua) cu ~ a împrumuta. 2) Bun material sau sumă de bani luate pentru a fi restituite. A înapoia ~ul. 3) Element de limbă, de cultură, de artă integrat în alt sistem. ~uri din alte limbi. [Sil. îm-pru-] /<lat. in promutuum