ÎMPUŢÍT, -Ă, împuţiţi, -te, adj. 1. Care a intrat in putrefacţie, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneş, trândav. – V. împuţi.

ÎMPUŢÍT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

ÎMPUŢÍT adj. 1. v. alterat. 2. v. clocit. 3. v. neplăcut. 4. v. viciat.

ÎMPUŢÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎMPUŢI şi A SE ÎMPUŢI. 2) fig. Căruia nu-i place să muncească; leneş; trândav; puturos. /v. a împuţi