ÎNŢELÉS¹ adj. (în loc.) De la sine înţeles = fără îndoială, sigur. – V. înţelege.

ÎNŢELÉS², înţelesuri, s.n. Semnificaţie (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.); sens, tâlc, noimă. ♢ Loc. adj. şi adv. Pe înţeles sau pe înţelesul tuturor = putând fi priceput de oricine, lămurit. Cu înţeles = cu o semnificaţie adâncă, sugerând o anumită concluzie. – V. înţelege.

Înţeles ≠ neînţeles

ÎNŢELÉS s. 1. v. sens. 2. v. semnificaţie. 3. v. mesaj.

înţelés s. n., pl. înţelésuri

ÎNŢEL//ÉS² ~eásă (~éşi, ~ése) v. A ÎNŢELEGE. ♢ De ~ cu care te poţi înţelege. De la sine ~ fără îndoială; sigur; negreşit. /v. a înţelege

ÎNŢELÉS¹ ~uri n. Conţinut logic interior; semnificaţie a unui lucru; sens. ♢ Pe ~ul tuturor într-o formă limpede pentru oricine. Cu ~ cu o anumită semnificaţie; cu tâlc; cu rost. /v. a înţelege