ÎNCÂNTÁT, -Ă, încântaţi, -te, adj. Plin de bucurie, de mulţumire, de entuziasm; fermecat, vrăjit, fascinat. ♢ Expr. Încântat (de cunoştinţă), formulă de politeţe prin care o persoană îşi exprimă mulţumirea când face cunoştinţă cu cineva. ♦ (Rar) Încântător. – V. încânta.

ÎNCÂNTÁT adj. 1. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, răpit, sedus, subjugat, vrăjit. (Un public ~.) 2. v. radios.

INCANTÁT, -Ă adj. (Liv.) Vrăjit, magic. [Cf. lat. incantatus].