ÎNCASÁ, încasez, vb. I. Tranz. A primi o sumă de bani; a obţine valoarea în bani a unei poliţe, a unui bilet de bancă etc. ♦ Fig. (Fam.) A primi lovituri. – Din it. incassare.

ÎNCASÁ vb. 1. a lua, a primi. (Ţi-ai ~ retribuţia?) 2. a primi, a ridica. (Şi-a ~ drepturile de autor.) 3. a scoate. (Ai ~ banii din bancă?) 4. v. primi. 5. v. căpăta. 6. v. percepe.

incásă s. f., g.-d. art. incásei, pl. incáse

încasá vb., ind. prez. 1 sg. încaséz, 3 sg. şi pl. încaseáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. încaséze

A ÎNCAS//Á ~éz tranz. (sume de bani) A primi în calitate de venit; a lua. ♢ ~ o palmă a primi o palmă. A o ~ a mânca bătaie. /<it. incassare

ÎNCASÁ vb. I. tr. A primi o sumă de bani; (p. ext.) a primi contravaloarea în bani a unei poliţe, a unei cambii etc. ♦ (Fig.) A primi o lovitură etc. [< fr. encaisser].