ÎNCÍNS¹ s.n. Faptul de a (se) încinge². – V. încinge².

ÎNCÍNS², -Ă, încinşi, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde cu flăcări mari, bine aprins. ♦ Înfierbântat², încălzit foarte tare (de foc, de soare etc.). ♦ Fig. Aprins², înflăcărat, înteţit. 2. (Despre fân, cereale, făină etc.) Care a început să fermenteze, stricat, alterat; aprins², fermentat. – V. încinge¹.

ÎNCÍNS³, -Ă, încinşi, -se, adj. 1. (Despre oameni sau despre corpul lor) Cu mijlocul cuprins într-o cingătoare. ♦ (Despre cingătoare, brâu etc.) Înfăşurat în jurul corpului. 2. (Despre arme) Prins, atârnat de cingătoare; (despre oameni) cu arma prinsă la cingătoare. – V. încinge².

ÎNCÍNS s. încingere.

ÎNCÍNS adj. înfăşurat. (Cu brâul ~.)

ÎNCÍNS adj. 1. cald, dogorit, fierbinte, înfierbântat, (astăzi rar) înfocat. (Plită ~.) 2. aprins, fer-mentat. (Fân ~.)

încíns (înfierbântare, înfăşurare) s. n.

incins