ÎNCORDÁRE, încordări, s.f. Acţiunea de a (se) încorda şi rezultatul ei; încordătură. – V. încorda.

Încordare ≠ destindere, relaxare

ÎNCORDÁRE s. v. febră.

ÎNCORDÁRE s. 1. înstrunare, întindere, strunire, (înv.) încordătură. (~ a arcului.) 2. v. întindere. 3. întindere, tensiune. (~ muşchilor.) 4. v. con-centrare. 5. v. înfrigurare. 6. tensionare. (ă relaţiilor dintre ei.) 7. v. tensiune. (Stare de ~.)

încordáre s. f., g.-d. art. încordării; pl. încordări

ÎNCORD//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNCORDA şi A SE ÎNCORDA. ♢ Cu ~ din toate puterile (fizice şi/sau intelectuale). 2) fig. Stare de spirit încordată; tensiune. /v. a încorda