ÎNCRÂNCENÁRE, încrâncenări, s.f. Acţiunea de a se încrâncena; înfiorare. ♦ Încăierare, încleştare sângeroasă. – V. încrâncena.

ÎNCRÂNCENÁRE s. groază, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimântare, oroare, spaimă, teroare, (înv. şi pop.) oţărâre, (înv. şi reg.) scârbă, (reg.) înfricare, pălitură,(înv.) spăimântare, spăimântă-tură, (fig.) cutremur. (Simte o ~ teribilă.)

încrâncenáre s. f., g.-d. art. încrâncenării; pl. încrâncenări