ÎNCRUCIŞÁT¹ s.n. Încrucişare. – V. încrucişa.

ÎNCRUCIŞÁT², -Ă, încrucişaţi, -te, adj. 1. Care este aşezat cruciş. ♦ (Despre drumuri) Care se întretaie. 2. (Despre ochi sau priviri, p. ext. despre oameni) Care se uită cruciş; saşiu. 3. (Despre plante şi animale) împerecheat (artificial) cu un animal sau cu o plantă înrudită. – V. încrucişa.

ÎNCRUCIŞÁT adj., adv. 1. adj. întretăiat. 2. adj. v. corcit. 3. adj. v. saşiu. 4. adv. v. saşiu.

încrucişát s. n.

ÎNCRUCIŞÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎNCRUCIŞA şi A SE ÎNCRUCIŞA. ♢ A sta (sau a şedea) cu braţele (sau mâinile) ~te a) a sta şi a privi pasiv la cele din jur; b) a sta degeaba; a pierde vremea. 2) (despre persoane) Care se uită cruciş; saşiu. 3) (despre ochi, privire) Care este orientat cruciş; saşiu; ceacâr; ponciş; zbanghiu. /v. a (se) încrucişa