ÎNCUNOŞTINŢÁRE, încunoştinţări, s.f. Acţiunea de a încunoştinţa şi rezultatul ei; înştiinţare; (concr.) aviz, scrisoare care conţine o înştiinţare. – V. încunoştinţa.

ÎNCUNOŞTINŢÁRE s. 1. v. informare. 2. anunţare, înştiinţare, vestire, (înv.) publicare, publicaţie, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 3. v. co-municare.

încunoştinţáre s. f., g.-d. art. încunoştinţării; pl. încunoştinţări