ÎNDEMNÁ, îndémn, vb. I. Tranz. 1. A convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acţiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia. ♦ Refl. A se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva. ♦ Refl. recipr. Fig. A se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul. 2. A sili un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Intranz. (Reg.; despre animale) A se sili la drum, a înainta trăgând. – Lat. *indeminare.

ÎNDEMNÁ vb. v. constrânge, convinge, decide, determina, face, forţa, hotărî, îndupleca, obliga, sili.

ÎNDEMNÁ vb. 1. a îmboldi, (înv. şi reg.) a dudui. (A ~ un animal la mers.) 2. v. stimula. 3. v. îm-boldi. 4. a aţâţa, a îmboldi, (fig.) a muşca. (Cine-l ~ să facă asta?) 5. a stimula, (grecism înv.) a parachinisi, (fig.) a împinge, (pop. fig.) a înghimpa, a mişca. (Totul îl ~ să procedeze astfel.) 6. a (se) îmbia, a (se) pofti. (Se ~ ca fata la măritat.) 7. v. însufleţi. 8. v. sfătui.

îndemná vb., ind. prez. 1 sg. îndémn, 3 sg. şi pl. îndeámnă

A SE ÎNDEMNÁ mă îndémn intranz. (despre fiinţe) A se lua la întrecere (unul cu altul) (stimulându-se reciproc). ~ la fugă. /<lat. indeminare

A ÎNDEMNÁ îndémn 1. tranz. 1) (persoane) A determina prin îndemnuri (să efectueze o acţiune); a îmboldi; a impresiona. ~ la lucru. 2) (animale) A impune (prin îmboldire, strigăte, şuierături) să pornească din loc sau să meargă mai repede. ~ caii. 2. intranz. (despre animale folosite ca forţă de tracţiune) A merge mai repede; a da zor; a grăbi. ~ un animal la mers. /<lat. indeminare