ÎNDEPLINÍRE, îndepliniri, s.f. Acţiunea de a îndeplini şi rezultatul ei; înfăptuire, executare; realizare. – V. îndeplini.

Îndeplinire ≠ neîndeplinire

ÎNDEPLINÍRE s. 1. v. executare. 2. împlinire, realizare, satisfacere, (rar) satisfacţie. (~ dorinţei cuiva.) 3. înfăptuire, realizare, (înv.) realizaţie. (~ misiunii primite.) 4. v. desfăşurare. 5. v. efectuare. 6. aplicare, executare. (~ unei sentinţe.)

îndepliníre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. îndeplinírii; pl. îndepliníri