ÎNDESÁ, îndés, vb. I. 1. Tranz. A apăsa, a presa ca să încapă cât mai mult într-un spaţiu restrâns, a vârî cu forţa (într-un spaţiu limitat); a înghesui, a bucşi. ♦ A face cât mai compact (un material). 2. Tranz. A-şi aşeza pălăria, căciula, şapca, trăgând-o cât mai mult pe cap. 3. Refl. (Despre o mulţime de persoane sau de lucruri în mişcare) A se aduna, a se îngrămădi unul lângă altul, unul peste altul; a se înghesui. ♦ (Pop.) A se grăbi, a da zor. – Lat. in-de(n)sare.

ÎNDESÁ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. îmbulzi. 3. a se băga, a se îmbulzi, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Nu vă mai ~ aşa în mine!) 4. a băga, a înfunda, a trage, a vârî. (~ căciula pe cap.) 5. v. bătători. 6. v. tasa.

îndesá (a înghesui) vb., ind. prez. 1 sg. îndés, 3 sg. şi pl. îndeásă; ger. îndesând

A SE ÎNDESÁ mă îndés intranz. fam. (despre fiinţe) A se aduna în număr mare într-un spaţiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui; a se îmbulzi. /<lat. inde[n]sare

A ÎNDESÁ îndés tranz. 1) (obiecte) A vârî cu forţa într-un spaţiu restrâns (ca să încapă mai mult); a înghesui; a ticsi. ~ rufele într-un sac. 2) (căciula, pălăria etc.) A trage peste urechi, peste ochi. /<lat. inde[n]sare