ÎNDURĂTÓR, -OÁRE, îndurători, -oare, adj. 1. Plin de milă; milostiv. 2. Care suportă cu răbdare suferinţele; răbdător. – Îndura + suf. -ător.

ÎNDURĂTÓR adj. 1. v. iertător. 2. v. bun. 3. v. răb-dător.

îndurătór adj. m., pl. îndurătóri; f. sg. şi pl. îndurătoáre

ÎNDURĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care îndură; care rabdă cu tărie; răbdător. 2) Care se îndură; caracterizat prin milă; sensibil la suferinţele şi nenorocirile altuia; milos; milostiv; cruţător. /a îndura + suf. ~ător