ÎNFRĂŢÍ, înfrăţesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. şi tranz. A (se) lega printr-o dragoste frăţească, a (se) împrieteni. 2. Intranz. (Despre plante) A da naştere la lăstari, a fi în faza de înfrăţire (2). – În + frate.

ÎNFRĂŢÍ vb. 1. v. fraterniza. 2. (BOT.) (reg.) a pui. (Plante care ~.)

înfrăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înfrăţésc, imperf. 3 sg. înfrăţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înfrăţeáscă

A SE ÎNFRĂŢ//Í mă ~ésc intranz. A intra în relaţii frăţeşti (unul cu altul); a deveni ca fraţi; a fraterniza. /în + frate

A ÎNFRĂŢ//Í ~ésc 1. tranz. A face să se înfrăţească. 2. intranz. (despre plante) A-şi ramifica tulpina. /în + frate