ÎNFUMURÁ, înfumurez, vb. I. Refl. A se comporta cu îngâmfare, a-şi da aere, a se îngâmfa, a se infatua. – În + fumuri (pl. lui fum).

ÎNFUMURÁ vb. v. îngâmfa.

înfumurá vb., ind. prez. 1 sg. înfumuréz, 3 sg. şi pl. înfumureáză

A SE ÎNFUMUR//Á mă ~éz intranz. 1) A deveni (foarte) fudul; a se îngâmfa; a se împăuna. 2) A-şi da importanţă deosebită; a se umfla în pene; a se semeţi; a se îngâmfa; a se împăuna. /în + fumuri