ÎNGÂNÁ, îngấn, vb. I. 1. Tranz. A imita, a repeta (în bătaie de joc) vorbele, glasul cuiva. 2. Tranz. A rosti sau a cânta ceva încet, şoptit (şi neclar); a murmura, a mormăi. 3. Tranz. şi refl. A (se) acompania, a (se) însoţi. ♦ Refl. A se amăgi. 4. Refl. A se îmbina; a se confunda, a se amesteca. ♢ Expr. A se îngâna ziua cu noaptea = a se ivi zorile; a începe să se întunece. 5. Refl. şi tranz. (Rar) A (se) mişca uşor; a (se) legăna. – Lat. *ingannare.

ÎNGÂNÁ vb. 1. v. fredona. 2. v. bombăni.

îngâná vb., ind. prez. 1 sg. îngân, 3 sg. şi pl. îngână

A SE ÎNGÂNÁ mă îngân intranz. 1) (despre sunete, voci) A se îmbina confundându-se; a se amesteca. ♢ ~ ziua cu noaptea a începe să se facă ziuă sau să se întunece. 2) A uita de cele ce se petrec în jur; a se lua cu ceva. /<lat. ingannare

A ÎNGÂNÁ îngân tranz. 1) (vorbirea altora) A imita în bătaie de joc; a lua în râs prin imitare; a strâmba. 2) (glasurile animalelor şi ale păsărilor) A imita, reproducând întocmai. 3) A cânta încet şi fără cuvinte ca pentru sine; a murmura; a fredona. ~ o melodie. /<lat. ingannare