ÎNGLODÁ, înglodez, vb. I. Refl. A se înfunda în noroi (fără a mai putea ieşi); a se înnămoli, a se împotmoli. ♦ Fig. A face multe datorii. [Var.: (înv.) înglodí vb. IV] În + glod.

ÎNGLODÁ vb. v. împotmoli.

înglodá vb., ind. prez. 1 sg. înglodéz, 3 sg. şi pl. înglodeáză

A SE ÎNGLOD//Á mă ~éz intranz. pop1) (despre vehicule, oameni etc.) A intra adânc în glod (fără a putea înainta); a se înnămoli; a se înfunda. 2) fig. A nu putea ieşi dintr-o dificultate; a se încurca (rău); a se împotmoli. /în + glod

A ÎNGLOD//Á ~éz tranz. înv. A face să se înglodeze. /în + glod