ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a(se) împovăra. ♦ Tranz. Fig. A produce o senzaţie de greutate, de apăsare. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit; a îngreuia. [Pr.: -gre-u-. – Prez. ind. şi: îngreún] – Probabil lat. *in-grevinare.

A (se) îngreuna ≠ a (se) uşura

ÎNGREUNÁ vb. v. însărcina.

INGREUNÁ vb. v. împovăra.

îngreuná vb. (sil. -gre-u-), ind. prez. 1 sg. îngreunéz, 3 sg. şi pl. îngreuneáză

A SE ÎNGREUN//Á mă ~éz intranz. A deveni (mai) greu. /<lat. ingrevinare

A ÎNGREUN//Á ~éz tranz. 1) A face să se îngreuneze. 2) rar A încărca cu greutăţi mari. 3) fig. A face să devină greu de îndeplinit; a complica. 4) pop. A lăsa gravidă. /<lat. ingrevinare