ÎNGRIJÍRE, îngrijiri, s.f. Acţiunea de a (se) îngriji şi rezultatul ei. I. 1. Grijă purtată unei fiinţe, unui lucru; solicitudine. ♢ Personal de îngrijire = personal care se ocupă de curăţenia dintr-o instituţie. ♢ Expr. A da primele îngrijiri = a da primul ajutor unui accidentat, unui bolnav etc. 2. Băgare de seamă, atenţie. II. (Înv.) Îngrijorare, teamă. – V. îngriji.

Îngrijire ≠ neîngrijire

ÎNGRIJÍRE s. v. frământare, grijă, îngrijo-rare, nelinişte, temere.

ÎNGRIJÍRE s. 1. v. migală. 2. (MED.) tratament, (rar) tratare. (Se află în ~ unui medic.)

îngrijíre s. f., g.-d. art. îngrijírii; pl. îngrijíri