ÎNGROŞÁ, îngróş, vb. I. Refl. 1. (Despre corpuri solide) A deveni mai gros, mai voluminos. ♢ Expr. Se îngroaşă gluma (sau treaba, lucrul) = situaţia ia o întorsătură îngrijorătoare, neplăcută. ♦ Tranz. A face ca un corp solid să devină mai gros, să-şi mărească volumul (adăugându-i material la suprafaţă); a accentua o linie, un punct, o literă etc. (pentru a le face mai evidente). 2. (Despre lichide, vapori etc.) A deveni mai dens. ♦ Tranz. A face ca o soluţie să devină mai concentrată prin adaos de materii solide, prin fierbere etc. ♦ A-şi spori numărul; a se îndesi. 3. (Despre voce) A căpăta un timbru mai coborât, mai grav. – Lat. *ingrossiare (< grossus) sau din în + gros.

A (se) îngroşa ≠ a (se) subţia

ÎNGROŞÁ vb. 1. a se închega, a se învârtoşa, a se lega. (Dulceaţa s-a ~.) 2. v. scădea. 3. v. îndesi.

îngroşá vb., ind. prez. 1 sg. îngróş, 3 sg. şi pl. îngroáşă, 1 pl. îngroşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. îngroáşe; ger. îngroşând

A ÎNGROŞÁ îngróş tranz. (linii, contururi) A face să se îngroaşe. ♢ ~ culorile a exagera. /<lat. ingrossiare

A SE ÎNGROŞÁ pers. 3 se îngroáşă intranz. 1) (despre obiecte) A deveni (mai) gros. 2) (despre lichide) A deveni (mai) dens; a se îndesi. ♢ Se îngroaşă gluma (sau lucrul, treaba) situaţia se complică, ia o întorsătură serioasă, îngrijorătoare. 3) (despre mulţimi de persoane) A spori numeric. 4) (despre voce) A căpăta un timbru (mai) grav. /<lat. ingrossiare