ÎNMÂNÁRE s.f. Acţiunea de a înmâna; remitere, predare. – V. înmâna.

ÎNMÂNÁRE s. 1. încredinţare, predare, remitere, transmitere, (înv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ unei scrisori.) 2. v. predare.

înmânáre s. f., g.-d. art. înmânării, pl. înmânări