ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. şi tranz. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri. ♦ (În basme) A (se) transforma în piatră. – În + marmură.

ÎNMĂRMURÍ vb. 1. v. petrifica. 2. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înţepeni, a paraliza, (înv. şi pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheţa. (A ~ de spaimă.)

înmărmurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înmărmurésc, imperf. 3 sg. înmărmureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înmărmureáscă

A ÎNMĂRMUR//Í ~ésc 1. intranz. 1) A-şi pierde capacitatea de a se mişca (din cauza unei emoţii puternice); a rămâne nemişcat; a încremeni; a înlemni; a împietri. ~ de groază. 2) A deveni stană (de piatră). 2. tranz. pop. A preface în stană (de piatră). /în + marmură