ÎNMIRESMÁT, -Ă, înmiresmaţi, -te, adj. Care produce sau conţine o mireasmă; parfumat, frumos mirositor. – V. înmiresma.

ÎNMIRESMÁT adj. 1. îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) tămâiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~ de flori.) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanţă ~.)

ÎNMIRESMÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎNMIRESMA. 2) Care răspândeşte mireasmă; care este plăcut mirositor. /v. a înmiresma