ÎNROBÍ, înrobesc, vb. IV. Tranz. A supune, a robi, a subjuga, a aservi. – În + rob.

A înrobi ≠ a dezrobi, a elibera

ÎNROBÍ vb. 1. a robi, (înv.) a prăda. (A ~ un prizonier.) 2. v. subjuga.

înrobí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înrobésc, imperf. 3 sg. înrobeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înrobeáscă

A ÎNROB//Í ~ésc tranz. (popoare, ţări, teritorii) A lua în stăpânire (prin putere armată); a face să piardă independenţa; a supune; a îngenunchea; a subjuga; a aservi; a înfeuda. /în + a robi