ÎNSĂILÁ, însăilez, vb. I. Tranz. A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate; a prinde cu un fir de aţă (albă) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ♦ Fig. A face superficial un lucru; a înjgheba; a improviza, a înşira. [Var.: înseilá vb. I] – Cf. s a i a.

ÎNSĂILÁ vb. v. improviza.

ÎNSĂILÁ vb. (reg.) a minciuna, (prin Transilv.) a preveşti, a străjui, (prin vestul Munt.) a suli. (A ~ o haină.)

însăilá vb. (sil. -să-i-), ind. prez. 1 sg. însăiléz, 3 sg. şi pl. însăileáză

A ÎNSĂIL//Á ~éz tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde printr-o cusătură rară (pentru a însemna locurile care trebuie cusute definitiv). 2) fig. (planuri, proiecte etc.) A contura în linii generale. [Sil. în-să-i-] /în + saia