ÎNSÉMN, însemne, s.n. (Rar) Semn distinctiv al unei demnităţi, al unui rang; insignă. – Din fr. insigne (după semn).

ÎNSÉMN s. 1. semn, simbol. (Sceptrul era ~ul puterii domnitorului.) 2. insignă, (înv.) marcă, semn. (~ al unei asociaţii.)

însémn s. n., pl. însémne

A ÎNSEMN/Á însémn 1. tranz. 1) A evidenţia printr-un semn distinctiv; a marca. 2) (informaţii, imagini) A fixa (pentru sine) cu ajutorul unor semne grafice. 2. intranz. (despre obiecte, semne) A avea o anumită semnificaţie; a fi dotat cu o semnificaţie; a semnifica. [Şi însemnez] /în + a semna

ÎNSÉMN ~e n. rar Semn distinctiv al unei demnităţi, al unui rang sau al unui ordin. /în + semn

INSÉMN s.n. v. însemn.

ÎNSÉMN s.n.. Semn distinctiv al unei demnităţi, al unui grad; insignă. [Var. insemn s.n. / cf. fr. insigne, lat. insegna, după semn].