ÎNTÂRZIÉRE, întârzieri, s.f. Acţiunea de a întârzia şi rezultatul ei. ♢ Loc. adv. şi adj. Cu întârziere = (care se produce) mai târziu decât trebuie sau decât este prevăzut. ♢ Loc. adv. Fără întârziere = numaidecât, fără zăbavă. ♢ Expr. A exploda cu întârziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) după momentul punerii sau al lansării. A fi în întârziere = a fi rămas în urmă, a fi întârziat. ♦ Timpul, durata cât cineva sau ceva întârzie. [Pr.: -zi-e-] – V. întârzia.

ÎNTÂRZIÉRE s. 1. zăbovire, (pop.) pregetare, (reg.) pregetătură. (~ cuiva într-un loc.) 2. zăbavă, (pop.) zăbovire, (înv.) pesteală. (Să mergem acolo fără ~.) 3. v. amânare.

întârziére s. f. (sil. -zi-e-), g.-d. art. întârziérii; pl. întârziéri

ÎNTÂRZIÉR//E ~i f. A ÎNTÂRZIA. ♢ Cu ~ mai târziu decât trebuie. Fără ~ la timpul cuvenit. [G.-D. întârzierii; Sil. -zi-e-] /v. a întârzia