ÎNTĂRÂTÁ, întărất, vb. I. 1. Tranz. A aduce pe cineva în stare de enervare, de surescitare; a agita, a instiga un grup de oameni; a aţâţa, a asmuţi, a zădărî (un animal). 2. Tranz. A incita pe cineva să facă un lucru. ♦ Refl. A se însufleţi, a se entuziasma, a se înflăcăra. 3. Refl. A se porni cu violenţă, a se intensifica, a se înteţi. [Var.: (pop.) întărá, întârtá vb. I] – Lat. *interritare.

A (se) întărâta ≠ a (se) linişti, a (se) domoli, a (se) potoli

ÎNTĂRÂTÁ vb. 1. v. asmuţi. 2. v. instiga. 3. v. înfuria.

întărâtá vb., ind. prez. 1 sg. întărât, 3 sg. şi pl. întărâtă

A SE ÎNTĂRÂTÁ mă întărât intranz. 1) (despre procese, fenomene etc.) A se desfăşura din ce în ce mai energic; a deveni mai intens; a se înteţi; a se intensifica. 2) (despre persoane) A manifesta o afectivitate sporită; a se aprinde; a se înfierbânta; a se înfoca. /<lat. intercitare

A ÎNTĂRÂTÁ întărât tranz. (fiinţe) A aduce în mod intenţionat într-o stare de iritare; a zădărî; a aţâţa; a incita; a stârni. /<lat. intercitare