ÎNTĂRITÓR, -OÁRE, întăritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant. ♢ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un întăritor. – Întări + suf. -tor.

ÎNTĂRITÓR adj., s. 1. adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, reconfortant, tonic, tonifiant, (rar) reconstituant, (înv.) reconfortator. (Un medicament ~.) 2. adj. (livr.) stenic, tonic. (Un factor ~.)

întăritór adj. m., pl. întăritóri; f. sg. şi pl. întăritoáre

ÎNTĂRIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care întăreşte organismul; analeptic; tonifiant; reconfortant; fortifiant; tonic. Medicament ~. /a întări + suf. ~tor