ÎNTRE¹- Element de compunere care arată reciprocitatea, îmbinarea, amestecul şi care serveşte la formarea unor substantive, adjective şi verbe. – Din lat. inter.

ÎNTRE² prep. 1. În locul dintre... Între munţi. ♢ Expr. A fi între ciocan şi nicovală v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a ieşi, a se duce, a se întoarce etc.) cu coada între picioare v. coadă. ♦ Printre, în mijlocul... Între străini. ♦ (Reg.) Pe. 2. În intervalul scurs de la o întâmplare la alta. L-a vizitat între două călătorii. ♢ Expr. Între acestea sau între timp = în răstimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit între toţi. 4. (Arată reciprocitatea) Unul cu altul (sau unii cu alţii). S-au sfătuit între ei. 5. (În legătură cu verbul „a împărţi“) La². Câştigul s-a împărţit între participanţi. 6. (Indică o aproximare) Să vii între 12 şi 13. – Lat. inter.

ÎNTRE prep. v. asupra, către, înspre, la, pe, spre.

ÎNTRE inter-, intra-.

ÎNTRE prep. 1. v. printre. 2. (înv.) înde. (Se consultau ~ ei.) 3. v. dintre.

î́ntre prep.

ÎNTRE prep. 1) (exprimă un raport spaţial, indicând spaţiul sau locul dintre două sau mai multe obiecte sau persoane) În locul dintre; printre. Între Nistru şi Prut. Satul este aşezat între două dealuri. S-a dus între străini. 2) (exprimă un raport temporal, indicând intervalul de timp) În intervalul dintre... Luăm prânzul între orele 13 şi 14. ♢ Între timp în intervalul de timp; în răstimp. 3) (exprimă un raport de reciprocitate şi formează cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte sau atribute) Dintre. 4) (exprimă un raport distributiv şi formează cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte) La. Premiul a fost împărţit între membrii colectivului. [Sil. în-tre] /<lat. inter