ÎNTRETĂIÁ, întretái, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucişa. [Pr.: -tă-ia] – Între¹- + tăia (după fr. entrecouper).

ÎNTRETĂIÁ vb. a se interfera, a se intersecta, a se încrucişa, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.)

întretăiá vb. tăia

A ÎNTRETĂIÁ întretái tranz. A tăia de-a curmezişul; a intersecta. [Sil. în-tre-tă-ia] /între- + a tăia

A SE ÎNTRETĂIÁ pers. 3 se întretáie intranz. (despre drumuri, linii) A veni din direcţii diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se încrucişa; a se intersecta. /între- + a tăia

ÎNTRETĂIÁ vb. I. tr., refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecţie; a (se) încrucişa, a (se) intersecta. [< între + tăia, după fr. entrecouper].