ÎNVÂRTÍ, învârtesc, vb. IV. 1. Tranz. refl. şi intranz. A (se) mişca în cerc, a (se) întoarce de jur împrejur, a determina sau a face o mişcare de rotaţie; a (se) roti, a (se) răsuci. ♢ Expr. (Refl.) A se învârti casa (sau locul, pământul) cu cineva, se spune când cineva are ameţeli sau când se simte foarte ruşinat. (Tranz.) A-şi învârti ochii = a mişca ochii în toate direcţiile pentru a privi (înjur). (Refl. şi tranz.) A se învârti în horă sau a învârti hora = a dansa, a juca. (Refl.) A se învârti pe lângă cineva (sau în jurul, împrejurul cuiva) = a căuta să câştige simpatia, bunăvoinţa cuiva. (Tranz.) A învârti (pe cineva) pe (sau după) deget(e) = a conduce (pe cineva) după plac. ♦ Tranz. A răsuci pe deget, între degete sau cu degetele. ♦ Tranz. A întoarce în toate felurile, a privi pe toate părţile. 2. Tranz. A mânui (cu dibăcie) o unealtă, o armă. ♦ Intranz. A amesteca în ceva (cu lingura). 3. Refl. A umbla de colo până colo fără scop; a se mişca de jur împrejur, a se întoarce (într-un spaţiu îngust); a se foi. 4. Tranz. şi refl. Fig. (Fam.) A se îndeletnici cu afaceri (dubioase); a câştiga, a dobândi ceva, a profita (pe căi lăturalnice) de un concurs de împrejurări favorabile. [Prez. ind. şi: învấrt] – Cf. sl. v r ŭ t e t i.

A învârti ≠ a dezvârti

ÎNVÂRTÍ vb. 1. v. răsuci. 2. v. rula. 3. v. frământa.

învârtí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învârtésc/învârt, imperf. 3 sg. învârteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. învârteáscă/învârtă

A SE ÎNVÂRT//Í mă ~ésc intranz. 1) A face o mişcare de rotaţie (în jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza mişcări circulare; a se roti. Pământul se ~eşte. ♢ ~ casa (sau locul, pământul) cu cineva a fi apucat de ameţeli. 2) A umbla încolo şi încoace (fără rost). ♢ ~ ca o curcă chioară a umbla de ici până colo (încurcând lumea). 3) A folosi în mod conştient mijloace dubioase pentru a obţine ceva. /în + sl. vrutĕti

A ÎNVÂRT//Í ~ésc 1. tranz. 1) A face să se învârtească. ♢ ~ capul cuiva (~ pe cineva) a) a face pe cineva să-şi piardă judecata; b) a amăgi pe cineva. ~ hora a dansa; a juca. 2) A întoarce pe toate părţile (cercetând cu privirea); a suci. 3) (obiecte) A folosi cu dibăcie; a mânui. ~ sapa. ~ arcul. ~ o armă. ♢ ~ o treabă (sau o afacere) a se ocupa cu un lucru necinstit. 2. intranz. fam. A se îmbogăţi pe căi necinstite. ♢ Învârte bine câştigă din gros (prin mijloace îndoielnice). /în + sl. vrutĕti