ÎNVERŞUNÁ, înverşunez, vb. I. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină necruţător, neînduplecat; a (se) îndârji. – Cf. magh. v e r s e n y „luptă“.

ÎNVERŞUNÁ vb. 1. a se îndârji, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătângi. (Ce te-ai ~ aşa pe el?) 2. v. în-furia. 3. v. îndârji.

înverşuná vb., ind. prez. 1 sg. înverşunéz, 3 sg. şi pl. înverşuneáză

A SE ÎNVERŞUN//Á mă ~éz intranz A acţiona cu dârzenie sporită; a deveni mai aprig; a se îndârji; a se încrâncena. /în + ung. verşun

A ÎNVERŞUN//Á ~éz tranz. A face să se înverşuneze. /în + ung. verşun