|
|
învoire. 4 rezultate gasite
ÎNVOÍRE, învoiri, s.f. Acţiunea de a (se) învoi şi rezultatul ei. ♦ Permisie acordată cuiva. – V. învoi.
ÎNVOÍRE s. 1. v. înţelegere. 2. v. încuviinţare. 3. v. per-misie.
învoíre s. f., g.-d. art. învoírii; pl. învoíri
ÎNVOÍR//E ~i f. 1) v. A ÎNVOI şi A SE ÎNVOI. ♢ După ~ potrivit înţelegerii. 2) Permis de a lipsi pentru scurt timp de la serviciu. /v. a (se) învoi
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
