ŞABLÓN, şabloane, s.n. 1. Model în mărime naturală al unei piese, care serveşte la ghidarea unei unelte pentru prelucrarea prin aşchiere ori prin deformare, pentru limitarea unor porţiuni de suprafaţă pe care se aplică o vopsea etc. ♦ Instrument cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile sau unghiurile unei piese în curs de fabricaţie. 2. Fig. Formulă stereotipă; repetare mecanică, lipsită de interes şi de originalitate a unui model oarecare; clişeu verbal. – Din germ. Schablone.

ŞABLÓN s. model, tipar. (~ de zugrăvit.)

ŞABLÓN s. v. clişeu, loc comun.

şablón s. n. (sil. -blon), pl. şabloáne

ŞABL//ÓN ~oáne n. 1) Obiect determinat după care se reproduc piese identice; model; calapod; tipar. 2) Instrument cu care se verifică dimensiunile unei piese fabricate sau în curs de producţie. ~ de control. 3) lingv. fig. Expresie stereotipă şi banală utilizată frecvent; clişeu verbal. 4) fig. depr. Model gata, lipsit de originalitate şi repetat mecanic; calapod. /<germ. Schablone

ŞABLÓN s.n. 1. Model după care se execută un obiect. 2. Ceea ce se face în mod mecanic, fără efort intelectual. 3. Formulă stereotipă, clişeu verbal.

ŞABLÓN s.n. 1. Model după care se execută un obiect. 2. Ceea ce se face în mod mecanic, fără efort intelectual. 3. Formulă stereotipă, clişeu verbal.