ŞARNIÉRĂ, şarniere, s.f. 1. Balama, ţâţână. 2. Dispozitiv format din două piese care, aşezate de o parte şi de alta a unui corp cilindric şi fixate cu buloane, permit suspendarea întregului ansamblu pe un reazem. 3. (Geol.) Locul de îmbinare între cele două flancuri ale unei cute anticlinale sau sinclinale. 4. Locul de îmbinare între cele două valve care formează cochilia unui lamelibranhiat. 5. Fâşie de hârtie gumată pe care o folosesc filateliştii pentru a lipi mărcile poştale în albume. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. charnière.

ŞARNIÉRĂ s. balama, (pop.) ţâţână, (Transilv. şi Maram.) pipă, (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) şarc. (~ la uşă.)

şarniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. şarniérei; pl. şarniére

ŞARNIÉR//Ă ~e f. 1) pop. Dispozitiv metalic format din două plăci articulate, folosit pentru a lega un panou mobil de un cadru fix (la uşi, la ferestre etc.), astfel încât să permită închiderea şi deschiderea panoului; ţâţână; balama. 2) Loc de îmbinare între cele două valve care formează cochilia unei scoici. 3) Fâşie de hârtie gumată cu care se lipesc timbrele poştale în albume. [Sil. -ni-e-] /<fr. charniere