ŞÁTRĂ, şatre, s.f. 1. Cort în care se adăpostesc ţiganii nomazi; p. ext. grup de corturi care alcătuiesc locuinţele unei comunităţi ţigăneşti nomade. ♢ Loc. adj. De şatră = ţigănesc; nomad. ♢ Expr. (Fam.) A umbla (sau a se muta) cu şatra = a se muta deseori, pe neaşteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc. ♦ Comunitate de ţigani nomazi. 2. (Înv.) Cort de tabără. 3. (Pop.) Construcţie rudimentară care serveşte ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. ♦ Baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii îşi vând mărfurile la târg. [Pl. şi: şetre] – Din bg., scr. šatra, magh. sátor.

ŞÁTRĂ s. v. cort, prispă.

ŞÁTRĂ s. aşezare, sălaş. (~ de ţigani.)

şátră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. şátrei; pl. şátre

ŞÁtr//Ă ~e f. 1) Cort în care se adăpostesc ţiganii nomazi. 2) Totalitate de corturi ale unei comunităţi de ţigani nomazi. 3) Comunitate de ţigani nomazi. 4) înv. Chioşc de scânduri acoperit cu pânză, în care negustorii îşi vindeau mărfurile la bâlci. [G.-D. şatrei] /<bulg., sb. šatră, ung. sátor