ŞICANATÓR, -OÁRE, şicanatori, -oare, adj. (Rar) Care şicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Şicana + suf. -tor.

ŞICANATÓR adj., s. cârcotaş, (rar) procesiv, (pop.) cârtitor, gâlcevitor, (Mold. şi Bucov.) cârciogar. (Om ~.)

şicanatór adj. m., pl. şicanatóri; f. sg. şi pl. şicanatoáre

şicanatór s. m., pl. şicanatóri

Şicanat//Ór ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care şicanează; care face şicane. /a şicana + suf. ~tor

ŞICANATÓR, -OÁRE adj. Care şicanează, căruia îi place să şicaneze; şicanier. [< şicana + -tor, după fr. chicaneur].