ŞÍNĂ, şine, s.f. 1. Fiecare dintre barele de oţel laminate după un anumit profil şi folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roţi (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalaţie tehnică. ♦ P. ext. Cale ferată. 2. Cerc de oţel care se montează pe roţile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzură. ♦ Bandă de metal care se fixează pe unele obiecte de lemn (uşi, lăzi, butoaie etc.) pentru a le mări rezistenţa la uzură. – Din pol. szyna, germ. Schiene.

ŞÍNĂ s. v. bară, cale ferată, drum-de-fier, lingou, linie ferată.

ŞÍNĂ s. 1. (reg.) raf, şing, şteangără. (~ la unele căi de rulare.) 2. cerc, (reg.) şing, (Transilv., Ban. şi Mold.) raf. (~ la roata unei căruţe.) 3. (reg.) şparing. (Sanie cu ~.)

şínă s. f., g.-d. art. şínei; pl. şíne

ŞÍn//Ă ~e f. 1 ) Fiecare din cele două bare de oţel fixate pe traverse şi folosite drept cale de rulare pentru un vehicul (tren, tramvai, etc.). ~ cu şanţ. 2) Tijă pentru ghidarea unor piese mobile într-un sistem tehnic. 3) Cerc de oţel îmbrăcat pe roţile de lemn ale unui vehicul pentru a le proteja. ~ de căruţă. 4) Bandă metalică cu care se încinge pe la margini un obiect (ladă, uşă etc.) pentru a-i mări rezis-tenţa. [G.-D. şinei] /<germ. Schiene