ŞÍPCĂ, şipci, s.f. Fiecare dintre bucăţile de lemn subţiri şi lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. – Din bg., scr. šipka.

ŞÍPCĂ s. v. şip.

ŞÍPCĂ s. leaţ, (pop.) ostreţ, (reg.) zăvor, (prin Bucov.) şarampoi, (Olt. şi Munt.) ştachetă, (prin Olt. şi Ban.) ştează, (Bucov.) şulumachi, (Mold.) taban, (prin Ban.) tiplu. (~ la un gard.)

SÍPCĂ s. v. portţigaret, ţigaret, ţigaretă.

şípcă s. f., g.-d. art. şípcii; pl. şipci

ŞÍp//cA ~ci f. Scândură lungă şi îngustă, de formă paralelipipedică, folosită în lucrări de tâmplărie şi de dulgherie; leaţ. ~ de fixare. /<bulg. šibka

sípcă, sípce, s.f. (reg.) 1. portţigaret. 2. horn.