ŞLEFUÍT¹ s.n. Şlefuire. – V. şlefui.

ŞLEFUÍT², -Ă, şlefuiţi, -te, adj. 1. Cizelat, lustruit. ♦ Fig. Manierat, rafinat. 2. (Despre pietre preţioase, cristale) Cu suprafaţa tăiată în faţele fine care se întretaie între ele. – V. şlefui.

ŞLEFUÍT s. 1. v. şlefuire. 2. netezire, şlefuire. (~ul unei suprafeţe metalice.) 3. v. cizelare.

ŞLEFUÍT adj. v. cizelat, manierat, stilat, stilizat.

ŞLEFUÍT adj. 1. lustruit, netezit, (reg.) leit, (înv.) sclivisit. (Suprafaţă metalică ~.) 2. v. cizelat.

şlefuít s. n.