ŞOPOTÍ, şopotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre apă, vânt, frunze; la pers. 3) A murmura, a susura. 2. Intranz. şi tranz. A vorbi în şoaptă, a schimba vorbe în şoaptă; a şopti. – Din şopot.

ŞOPOTÍ vb. v. şopti, şuşoti.

ŞOPOTÍ vb. 1. v. clipoci. 2. v. foşni.

şopotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şopotésc, imperf. 3 sg. şopoteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şopoteáscă

A Şopot//Í ~ésc intranz. 1) A vorbi în şoaptă; a şopti. 2) fig. (despre apă, frunze etc.) A face să se audă un şopot; a produce un zgomot lin, continuu (şi plăcut); a murmura; a susura. /<sl. šiputati, šeputati