ŞOPRÓN, şoproane, s.n. Construcţie (din scânduri) care serveşte drept adăpost pentru unelte agricole, nutreţ şi vite; şoproneaţă. [Var.: şópru s.n.] – Din germ. Schoppen.

ŞOPRÓN s. 1. (pop.) poiată, (reg.) acioală, şop, şopotei, şopreţ, şoproneaţă, şuşopru, (Transilv.) plesnicar, (prin Ban. şi Maram.) scut, (Olt. şi Ban.) scuteală, (Transilv.) sin, (Olt. şi Munt.) slon, (Ban.) şupă, (prin Transilv.) şuşop. (În ~ se ţin uneltele agricole.) 2. v. şură.

şoprón s. n. (sil. -pron), pl. şoproáne

Şopr//Ón ~oáne n. 1) Construcţie rudimentară care serveşte ca adăpost pentru vite. 2) Construcţie rudimentară făcută în spatele casei unde se ţin unelte, nutreţ etc. ~ pentru unelte agricole. /cf. germ. Schoppen